Intre doua anotimpuri, viata canadiana parca suiera aidoma unui sarpe ce naparleste schimbarea dintre doua varste.
Satul de lunga iarna, romanul iese de la hibernat hotarat sa haladuiasca iarasi, ca si cum nu i-a ajuns de cate ori si-a facut si desfacut bocceluta vietii. Pesemne ca gena transhumantei mioritice s-a transmis pana la noi, altfel nu imi explic de ce de doua saptamani incoace aud tot mai multi avand idei de plecat ba in sud la caldura, ba in vest la conturi verzi, ba inapoi in est la catifeaua tricolora.
O fi astenia de primavara. Care ar trebui sa tina doar 5 zile, daca ne uitam pe geam. O fi matracuca ce sparge seminte la poarta bisericii, asteptand sa ia lumina in noaptea Invierii. Nu poti sa nu remarci ca, in GTA, de 2 ani incoace au aparut puradeii la subsuoara si o alta specie de fustangioaice.
Desi in fata lumanarii toti sunt egali, se pare ca unii au mai putin fitil decat altii. Odata ce zbori dincolo de ”Socares prala? Ahoarde haida care”, e clar ca unora le vine sa isi palpeze buzunarul si sa isi controleze busola. Din nou. Luand exemplul celor care aterizeaza langa Cancun si pasesc duios pe sub gardurile ghimpate pana dau de ciulinii canadieni, tot asa si romanii nostri simt nevoia sa stranga cortul si sa porneasca iar caruta imigrarii. Nu stiu cum o fi mai bine. Stiu insa ca nu mor caii cand vor cainii. Iar lumanarea aceea pentru care unii se cearta peste vocea de langa altar trebuie sa insemne mai mult decat un fitil care poimaine nu mai este.
Hai... ja la caruta ca s-a furat cam mult.
Mihai Manolache - Redactor-sef
Intre doua anotimpuri, viata canadiana parca suiera aidoma unui sarpe ce naparleste schimbarea dintre doua varste.
Satul de lunga iarna, romanul iese de la hibernat hotarat sa haladuiasca iarasi, ca si cum nu i-a ajuns de cate ori si-a facut si desfacut bocceluta vietii. Pesemne ca gena transhumantei mioritice s-a transmis pana la noi, altfel nu imi explic de ce de doua saptamani incoace aud tot mai multi avand idei de plecat ba in sud la caldura, ba in vest la conturi verzi, ba inapoi in est la catifeaua tricolora.
O fi astenia de primavara. Care ar trebui sa tina doar 5 zile, daca ne uitam pe geam. O fi matracuca ce sparge seminte la poarta bisericii, asteptand sa ia lumina in noaptea Invierii. Nu poti sa nu remarci ca, in GTA, de 2 ani incoace au aparut puradeii la subsuoara si o alta specie de fustangioaice.
Desi in fata lumanarii toti sunt egali, se pare ca unii au mai putin fitil decat altii. Odata ce zbori dincolo de ”Socares prala? Ahoarde haida care”, e clar ca unora le vine sa isi palpeze buzunarul si sa isi controleze busola. Din nou. Luand exemplul celor care aterizeaza langa Cancun si pasesc duios pe sub gardurile ghimpate pana dau de ciulinii canadieni, tot asa si romanii nostri simt nevoia sa stranga cortul si sa porneasca iar caruta imigrarii. Nu stiu cum o fi mai bine. Stiu insa ca nu mor caii cand vor cainii. Iar lumanarea aceea pentru care unii se cearta peste vocea de langa altar trebuie sa insemne mai mult decat un fitil care poimaine nu mai este.
Hai... ja la caruta ca s-a furat cam mult.
Mihai Manolache - Redactor-sef
