| |
Mai frate parca era alaltaieri, asa de bine imi amintesc. Eram cu doua rafii dupa mine, din acelea de 5 lei din Obor. Le insirai in mijlocul camerei. Aici le zice living room, adica un fel de camera de trait. Inca ma surprindeam cu engleza, stiam asa elemente de baza, dar cautam mereu cuvinte noi ca am citit eu ca da bine la interviuri sa stii cuvinte multe. Chiar ma uitam la oglinda si-mi ziceam mieros: Pastelica tata, te vazusi si in Canada in living room, neam din neamul tau n-a trait singur intr-o camera si unde mai pui ca tu ai si baie alaturi! Ei, eram eu surprins cu limba de aici, dar nici eu nu ma lasam si provocam si eu, ca ii ziceam si lu' Lenti pe mail ca nu stiu ei aici cuvinte sa zica la multe d-ale noastre. Pai spre exemplu cum zici tu la slana in engleza asta a ta? Cum adica nici nu stii ce-i aia?
Adevaru' e ca oamenii de aici nu sunt asa culturisti ca ai nostri de la comparativa, de exemplu. Pai cand am luat pauza de masa si am intins niste slana cu ceapa pe un ziar imediat am fost intrezarit de patru mititei. Am crezut ca vor sa-mi ghiceasca ... S-au asezat langa mine si ma tot intrebau daca am vreo religie din aia cu mirosuri. Nu fratele meu, e slana, le zic. Cu ceapa. Habar n-aveau, pe cuvant. M-au tatonat toata ziua ca de unde am luat-o si din ce casta vin. M-au invatat repede, de cand cobor din autobuz imi zambesc si imi striga "yo slana guy, no onion, no!". Am deja clubul meu.
Intotdeauna am zis eu ca trebuie sa crezi in neamul tau oriunde alegi sa il marketezi. Asta e inca un cuvant nou, l-am preluat de la un cetatean comunitar din zona. Isi tot insinua cainele pe langa copacii de pe strada aici unde stau in gazda si zicea ca vinde case si ca vrea sa se marketeze la lume, asa sa stie si altii de el. Mi-a placut de tip, cam pirpiriu la voce, i-am si zis ca trebuie sa caute un ziar sa-si faca o palnie ceva, data viitoare, ca sa marketeze mai puternic daca vrea lumea sa il priceapa ca exista in zona. Om destept, ce mai, ma invata cuvinte noi pentru interviuri.
M-au saracit de nervi astia cu interviurile aici, o sa-i zic si lu' Lenti cand vine incoace sa fie pe faza. Noroc ca n-a fost rost de bani de amandoua biletele deodata si am venit mai intai io in cunoastere dinavans. CV-ul la vedere, ok, dar aicea ii zice rezumeu. Prima oara am crezut ca vor sa le fac rezumatul vietii. Da' lasa ca acuma stiu si zic si in jur.
Ca eram cu rafiile imprastiate in camera si mi-a luat doua zile sa caut flasca lu' tetelu care s-acuma o tin amintire de cand era sa lase juma de ficat in drum spre casa de la bufet si a trebuit sa mai scada norma zilnica. Am luat-o cu mine la interviu ca am zis ca omu' vrea sa vada rezumatul vietii. Cat mi-a marcat ea tineretea, ca o arunca tetelu cat colo cand se evapora licoarea prea repede ... Odat' nu s-a crapat. Sticla taiss, nu gluma. Tin la ea ca la prima mea antena de bulgari. Si de aia cand imi aduc aminte, ce faine vremuri am prins cu ea la Lenti pe casa cand ne uitam la niama zosada si jolt carton. Chiar am si specificat la interviu, ca eram naiv si nu ma uitam atunci la Studio X, inchideam ochii si ma rezuma Lenti a doua zi la masa.
Dar in fine, omu' m-a luat la el in echipa c-avea nevoie de brate de munca la betoane, dupa ce am inteles ca deja trimisese alti doi la fortele de munca pentru alta munca decat a lui. Pardon, job, ca asa mi-a zis ca e conceptul. Job de supravietuire, sa supravietuiasca si el in Canada probabil. Eu sunt fain, o duc ok aici, ma marketez, stau la job, si traiesc in living room, adun experienta canadiana sa ii dau si lu Lenti cand ii vine termenul sa vie si ea incoace. Atunci distractie sa vezi.
Pastel Trandafirescu
|
