|
|
GERRY AVRAM, alergatorul de cursa lunga (16.07.2010)
|
| |
Acest interviu este primul dintr-o serie de interviuri la care visam de mult sub titlul, "Omul de langa noi". Este vorba despre oamenii din comunitatea romana din Toronto sau din diaspora in general, oameni reprezentativi, extraordinari sau obisnuiti, repere ale noastre aici in noul nostru Acasa. Interviul se doreste o prezentare cat mai obiectiva, fara a fi o prezentare promotionala. Incercam in cazul de fata sa aflam de la Gerry Avram, cum un om obisnuit poate face lucruri neobisnuite.
- Gerry Avram, te cunosc de cativa ani, dar ideea luarii unui interviu mi-a venit dupa ce ai facut o prezentare luna trecuta, in luna mai, la RBNS (Romanian Business Netwrok Society). Ce putem invata de la tine, cum putem sa iti urmam exemplul, in privinta in care incerci si reusesti dupa cum am vazut sa faci viata ta si a altora mai frumoasa Am sa ma refer la trei aspecte: business, stil de viata in masura in care intrebarile mele nu iti vor leza latura privata a vietii, si comunitatea in sensul cel mai larg al notiunii.
Ca sa incep cu prima intrebare: cine esti, Gerry Avram, ce te-a adus aici, cum ai inceput sa te afirmi?
- Cred ca niciodata nu m-am afirmat si nu stiu daca intentia mea in viata, in viata asta cel putin, este sa ma afirm. Am venit ca si oricare si cred ca majoritatea celor care au venit in Canada, sa aibe o viata noua, sa se dezvolte asa cum vor ei sa se dezvolte, nelimitat. Sunt de formatie inginer, absolvent de inginerie mecanica la Timisoara, in '84 desi nu mi-a placut ingineria. Cred ca am facut-o doar pentru placerea parintilor. Mi-a placut munca la catedra si imediat dupa terminarea facultatii am intrat in invatamant fiind profesor la liceu, la liceul de chimie din Timisoara. Am emigrat in Canada pentru ca a fost prima tara care sa ma primeasca ca emigrant. Am incercat ingineria insa, si am cautat sa vad care ar fi cea mai potrivita schimbare de cariera pe care as putea-o face.
- Care a fost schimbarea de cariera?
- In cazul meu am fost permanent nu fascinat, ci interesat de ce pot sa faca banii sau ce poti tu sa faci cu banii. Am intrat in domeniul asta de servicii financiare pe care l-am gasit ca nu se termina niciodata. Am posibilitatea sa muncesc cu cine vreau, cand vreau, cat vreau. Sunt independent, sunt propriul meu stapan. Ma concediez in fiecare seara si a doua zi dimineata trebuie sa ma angajez din nou pentru ca trebuie sa fac ceea ce trebuie sa fac. Pentru mine serviciile financiare sunt o mare pasiune, nu pentru bani sau nu pentru clienti ci pentru a cunoaste tot ceea ce se intampla in jurul meu si care sunt cele mai bune variante, ce poti sa faci cu banii castigati in fiecare zi. Am castigat independenta de multi ani si acum pot sa spun ca ma simt increzator ca nu mai trebuie sa lucrez pentru nimeni. Lucrez practic pentru mine, in fiecare dimineata cand ma scol incep un nou proiect sau continui proiectul pe care l-am avut fara a avea o presiune sa stiu ca am nevoie de un job sau am nevoie de o pensie. Cred ca asta acopera partea de business.
- Da, multumesc. Spuneai ca in urma cu cativa ani s-a intamplat ceva care ti-a schimbat perspectiva asupra vietii si ai inceput sa traiesti altfel. Cum s-a intamplat?
- Oh, nu cred ca s-a intamplat ceva dramatic in viata mea; insa s-a intamplat ceva prin care trecem fiecare dintre noi. In momentul cand ajungi aproape de 50 de ani, te gandesti: "ok, am ajuns, optimist vorbind, aproape la jumatate de viata. Am ajuns oare la o noua bariera?"
Pentru mine era o intrebare ce am facut sau daca am facut destul sau daca am facut multe lucruri care mi-as fi dorit sa le fac. Pe langa asta, lucrand in domeniul financiar observi usor ca apar anumite produse pe care vrei sa le ai. Am incercat sa am un produs din domeniul asigurarilor, pe care firma respectiva nu mi-l vindea, pentru ca aveam colesterolul mai mare decat limita admisibila. Mi s-a parut ironia soartei si am incercat sa schimb ceva, sa devin asa "cum trebuie". Mi-am schimbat incet-incet stilul de viata, sa merg la gym, sa dorm mai mult, sa mananc mai sanatos, sa "am grija" de calorii, de absolut tot ceea ce este normal ca fiecare dintre noi trebuie sa avem grija, chiar daca avem 20, 50 sau 80 de ani.
- A fost greu sa iti schimbi stilul de viata?
- Cred ca nu a fost un soc, a fost o schimbare de viata pentru ca vroiam, nu ca sa traiesc vesnic, ci sa imi fie fie ceva mai bine. Am incercat cel putin sa vad daca poate sa fie mai bine. Am inceput prin a reduce stresul cat se poate de mult. Stresul este bine sa-l ai, insa prea mult stress dauneaza, ca orice abuz. Am inceput, cum spuneam sa merg la gym, am pus totul pe hartie. Pentru mine primul tel a fost sa incep sa pot sa fac ceva ce altii sau eu nu am mai facut. Am fost la gym in Richmond Hill unde locuiesc, m-am urcat pe un treadmill ca si oricine (nu eram prea echipat) insa dupa 3 minute am inceput sa nu vad bine, sa mi se incetoseze vederea si m-am dat jos. Mi-am dat seama ca nu mai pot sa alerg, deci era un semn ca limitele sunt mai mici decat m-am asteptat eu sa fie. Nu am fost un atlet de performanta niciodata, nu am excelat in niciun fel de sport, insa vroiam sa vad daca pot sa fac mai mult. Mi-am zi ca oricat de putin ar fi tot e mai mult. Mi-am setat o tinta in fiecare zi sa maresc timpul si distanta de alergare tot mai mult si mai mult. La un moment dat a aparut un anunt in ziar cu o cursa de 10 km pe Toronto Island. M-am inscris. Nu era o competitie ci un cros de masa.
- Sa inteleg ca alergatul a fost click-ul care ti-a schimbat viata?
- M-am antrenat 6 luni de zile si am fost extraordinar de incantat sa pot sa ajung la finis. Asa a fost, de acolo a inceput totul. Am inceput sa gasesc o pasiune pentru alergat; alergat nu ca si timp ci ca distanta. Cat pot sa alerg de mult?! Am alergat 10 km, in toamna anului urmator am alergat un semi-maraton, dupa care, apropiindu-ma de 50 de ani, am pus un fel de "goal setting", primul a fost sa pot sa termin un maraton. A fost foarte emotionant cand am terminat primul maraton. Dupa ce il termini pe primul vrei sa termini inca unul inca unul si tot asa. Urmatorul goal a fost sa termin maratonul de la Boston. Pentru cei care alearga, acesta este unul din cele faimoase maratoane din lume. Am participat la wl in 2009 si am ajuns la finish. Deci inca un check-mark. Acum anul asta am alergat deja 2 maratoane, anul viitor vreau sa alerg 3. Deci ti-ai vazut visul cu ochii.
- Care este urmatorul pas, dupa maraton?
- Acum sunt intr-un fel de tranzitie. Am dovedit ca pot sa alerg mai mult de unul, si mai repede. In general alerg peste 1000 km pe an la antrenament si incepand cu anul acesta am inceput a reinvata inotul. Cu totii stim sa inotam: mergem la mare si la piscina si dam din maini si din picioare si stam la suprafata, insa nu asta este totul. Vreau sa merg mai departe cu tintele pe care mi le pun in fata. Vreau sa ma apuc de triatlon. Triatlonul dupa cum stii probabil este succesiunea imediata a 1.5 km inot, 40 km ciclism si 10 km alergare. Acesta este un triatlon olimpic la care as vrea sa particip anul viitor. Peste doi ani de zile as vrea sa particip la un triatlon Ironman care este o "proba" de nivel foarte inalt (3.86 km inot, 180.25 km ciclism si un maraton,42.195 km).
- Pana unde vrei sa mergi cu autodepasirea?
- Permanent vreau sa imping nivelul a ceea ce vreau si a ceea ce pot sa fac. Nu stiu pana unde, nu stiu pana cand. Stiu doar ca pot sa merg, pot sa inot, vreau sa imi cumpar o bicicleta si sa continui sa ma antrenez si asa. Am o mare pasiune pentru turism. Vreau sa merg pe anumiti munti, dar inca nu am inceput sa ma antrenez pentru niciunul. Cam asta este din punctul meu de vedere al activitatii extra. In momentul in care am putin timp, ma concentrez nu atat la a fi mai bun in clasa de varsta, ci la golul mea permanent, acela de ma invinge pe mine, de a face mai bine decat data trecuta, in toate privintele - in ceea ce priveste antrenamentele dar si in a ma simti bine. Imi supraveghez greutatea. Inca nu fac acupunctura, dar fac masaj, merg la chiropractor, iau vitamine si suplimente. Sunt lucruri care cred ca sunt normale la varsta mea sau la nivelul la care imi folosesc corpul, asa ca am intotdeauna la indemana un "refill".
- In legatura cu implicarea ta in comunitate, ce ne poti spune? Ma refer la comunitatea romaneasca si la cea in sens mai larg, din Toronto.
- Acum peste 10 ani in urma am intrat intr-o comunitate destul de inchisa, sa ii spun asa, cu care am fost integrat in diverse activitati caritabile. Cele mai importante sunt cele pentru spitale de copii cu arsuri. Pe langa asta sunt integrat in partea de voluntariat a unor fundatii de ajutorare a bolnavilor de cancer. Sunt deci sofer voluntar si ii conduc dus-intors pe cei suferinzi la sedintele de chimoterapie sau roentgenterapie. O fac cand am timp, nu am calendar fix si imi pare rau ca nu pot sa fac mai mult. O fac pentru mine, in sensul ca sunt convins ca ceea ce fac foloseste intr-un fel, cat de putin. Cred ca este bine sa faci ceva pe langa ceea ce faci zi cu zi in mod obisnuit, dincolo de a avea un business sau de a fi un membru al unei familii. Cred ca este bine sa contribui in societate si cu timp. Pentru mine cea mai de pret valoare este timpul si atunci cand il folosesc vreau sa il folosesc pentru cauze pentru care nu imi pare rau ca il dedic. Sunt multe lucruri pe care le regreti in viata, insa in ceea ce ma priveste am procedat in asa fel incat nu am avut niciodata o dezamagire ca am participat la vreo activitate caritabila.
- Din tot ce spui ai o imagine foarte organizata asupra vietii. Ce ar trebui sa stie un roman, care porneste o afacere aici, in Canada?
- Nu stiu, cred ca nu sunt cel mai bun in ceea ce priveste sfaturile pentru business, eu sunt doar un financial advisor. Cand am inceput eu, in bussiness-ul asta al meu, in fiecare saptamana aveam cate o zi cand imi venea sa las totul balta. N-a fost usor, nu cred ca este usor pentru nimeni. Ce m-a determinat pe mine sa stau in business este exact acelasi lucru care ma determina sa alerg maratoane sau mii de km pe an. Dar ceea ce cred ca este mai important, este sa iti placa ceea ce faci. Eu am o pasiune pentru tot ceea ce fac. Recomand tuturor celor care nu ma cunosc sa caute sa aloce timp sa gaseasca ceea ce le place. De fapt ca si tie, ne cunoastem de mult timp, stiu ca iti place ceea ce faci, si atunci cand o faci cu placere, chiar daca sunt multe lucruri care sunt greu de facut, le accepti altfel, le faci si mergi mai departe.
- Multumesc mult Gerry Avram!
|
Inapoi la lista
Adauga comentariu:
|
|
|
